Nu, ceea ce voi povesti nu este nimic eco sau bio, dar cu siguranta vi s-a întâmplat și vouă, deci nu e chiar un Alexism.
Plecăm sâmbătă pentru o zi la aer liber si, normal trebuie pregătite toate cele din timp. Printre bagaje er și mâncarea noastră și a copilului pe care o făcusem cu o seară înainte. (erau două mese, prânzul și cina). Pun toate cele intr-o pungă mare verde pe care o așez pe masă. Ștefan ia copilul, si geanta cu jucării, si eu iau câinele.
Ajungem la destinație, copilul flămând, nu găsesc punga verde în care era mancarea lui. Stefan zice că el nu a luat-o, eu sigur nu am luat-o.
Deci copilul stă pe cură de lichide azi căci nu aveam nimic de mâncare pt el. Mă rog, cu copilul am rezolvat din fericire, prin mărinimia unei vecine care mi-a fiert niște legume pt copil, însă toată ziua PUNGA VERDE a fost laitmotivul. Cum cautam ceva, raspunsul era : pai era in punga verde. “Unde e piureul? “”In punga verde”, unde e bluza”? “In punga verde”… si tot asa. NB. Deja când scriu punga verde parcă mă trec pitici pe creierJ
Duminică, am vrut sa îndrept greșeala așa că vă dați seama că punga verde a stat la ușă. Mai aveam un pic și puneam copilul sau câinele în ea, ca să nu o uit. Am verificat dacă e totul înăuntru, am refăcut piureul, (pt care am stat până la 1 noaptea!!) pt că promisesem că îl fac ca să ne intre mai bine grătarul!
Am avut grijă să stea la răcoare piureul ca să nu cumva să se strice. Când a venit momentul mult așteptat, too late. Avea un gust ciudat și mi-am amintit că l-am făcut cu lapte și că dimineată laptele nu mai era bun.. oh well, asta poate fi un Alexism, într-adevăr 🙂
alexizme 